Cetățenia și Roșia Montană

Prin acest articol îmi voi exprima punctul de vedere legat de cetățenia în România și cum începe să se „maturizeze” datorită protestelor legate de Roșia Montană.

Aceste proteste împotriva Proiectului Roșia Montană au o evoluție interesantă, au fost numite de CNN  „Toamna românească”.  Marea parte a mass-mediei române nu a oferit suficient credit protestelor (cel puțin la început) iar o parte au luat chiar și în batjocoră spiritul civic al românilor, încercând să minimalizeze efectul lui, în special în primele săptămâni. Protestatarii au fost numiți eco-anarhiști, huligani, anti-corporatiști, hipsteri, neofascişti (Daniel Barbu – Ministrul Culturii) și mult mai multe.

Dar ce legătura au protestele pentru Roșia Montană, cetățenia și Toamna românească? Au legătură, sunt conectate, fiindcă reprezintă voința cetățenilor (indiferent de vârstă, statut și educație), care sunt informați și care doresc să își exprime un punct de vedere, să fie solidari cu cei care au “luptat” 14 ani împotriva RMGC-ului, dar pașnic.

Mai întâi să încep cu începutul: – cronologic, toată lupta a început, oficial, din 2002. Cu Asociația Alburnus Maior (asociația sătenilor de la Roșia Montană care luptă împotiva exploatării) și RMGC (Roșia Montană Gold Corporation). De fapt, povestea e mai veche cu ilegalitățile din anii ’90 continâund până în zilele noastre.

– pe 27 august 2013, Guvernul a trimis spre dezbatere parlamentară un proiect de lege care reglementează exploatarea minereurilor din perimetrul Roşia Montană. Proiectul încălcând câteva drepturi ale cetățenilor și ale unui Stat de Drept. Legea avea 20 de încălcări ale prevederilor legale în vigoare, care avantaja mai mult corporația decât pe cetățenii din acea localitate.

– începând cu 1 septembrie oamenii s-au mobilizat, în toată țara și în străinătate. La început au fost proteste fără aprobare, la care zeci de mii de oameni au participat. Iar presa minimaliza numărul, amploarea și chiar efectul.

–  după 2 săptămâni protestele au început să fie subiecte de discuții în toată presa națională și o parte a presei internaționale, Parlamentul a decis să creeze o comisie specială pentru a analiza proiectul de lege, pentru a cântări avantajele și dezavantajele iar după 3 amânări au dat un aviz negativ.

– iar acum (15 noiembrie) protestele includ și sesiunile de informare, uneori cu video-proiecții, în unele orașe, cum ar fi București, Cluj, Alba Iulia și altele

Cele  5 revendicări ale protestatarilor:

• Respingerea proiectului de lege de către Parlament.
• Interzicerea prin lege a cianurii în activitățile miniere din România.
• Includerea Roșiei Montane pe lista tentativă a României pentru UNESCO.
• Respingerea în procedură de urgență prin hotărâre de guvern a acordului de mediu.
• Demisia inițiatorilor proiectului de lege: ministrul marilor proiecte Dan Șova, ministrul mediului Rovana Plumb, ministrul culturii Daniel Barbu, directorul ANRM Gheorghe Duțu și premierul Victor Ponta.

Protestele au adus împreună oameni din toate păturile sociale, cu opinii diferite ori opuse. Au participat activiști ecologici, susținători ai unirii Republicii Moldova, directori de companii, preoți, ingineri ori studenți, personalități ca solistul trupei de rock Luna Amară,  Mihnea Blidariu, prințesa Brianna Caradja, Claudiu Crăciun (deja foarte cunoscut datorită presei) care e lector la Facultatea de Științe Politice dar și parlamentari ca Remus Cernea ori Theodor Paleologu. De la mame cu copii până la bătrâni. În Bucureștiul s-au adunat cei mai mulți, iar la un moment dat au fost și peste 25.000 de persoane.

Iar o parte care nu a putut să participe la proteste, a susținut cauza informând pe blogurile personale (ca de exemplu: obisnuit.eu ori petreanu.ro ori ca acest blog colectiv dedicat luptei pentru Roșia Montană) ori informând prietenii despre ce se întâmplă și de ce oamenii protestează, ori unii jurnaliști, cum e Moise Guran, susțin respingerea legii ori sunt de partea protestatarilor. Mai sunt alții care susțin protestatarii și cerințele lor, așa cum știu ei cel mai bine:

Unele organizații, cum ar fi Greenpeace ori Re.Generation au avut acţiuni directe de protest, nonviolente și creative, în fața instituțiilor publice de la București.

Pe 4 septembrie, Principesa Margareta a României a transmis printr-un comunicat poziția familiei regale față de proiectul Roșia Montană. Casa Regală a României, alături de Academia Română, bisericile Ortodoxa și Catolică.

Victor Stoiciu, un analist al fundației Friedrich Ebert consideră că manifestațiile sunt „un fenomen fără precedent din anii 1990” și ca prin ele s-a trecut peste „sufocanta apatie civică în România”.

Societatea civilă române ia atitudine și se schimbă.

Fiindcă dacă legea ar fi fost adoptată în forma inițială ea ar fi restrâns drepturi garantate constituțional la proprietate privată, acces liber la justiție, mediu sănătos, moștenire culturală. Deci protestele nu sunt doar pentru Roșia Montană. Ele pot fi considerate ca o schimbare a mentalității și aprinderea unui spirit civic, ce au fost înăbușite dramatic de administrația Iliescu, în 1990-1991. E un răspuns al cetățenilor sătui de minciuni, de corupție și sătui să fie folosiți doar pentru vot. Per total, se preconizează că au participat aproape 200.000 de oameni la proteste, în 2 luni și 2 săptămâni.

Și ce au făcut cei mai mulți politicieni? Au încercat multe tehnici pentru a reduce importanța protestelor, pentru a minimaliza efectul. Au încercat să intimideze protestatarii, în special cei din București. Nu a funcționat. Ori mai bine zis nu a avut efectul dorit.

Vom vedea în săptămânile ce urmează care este atitudinea Parlamentului și a Guvernului.

Cred că e important și de menționat că Prim-ministru al României, Victor Ponta, e responsabil de reaprinderea unui spirit civic ce nu a mai cunoscut o asemena amploare, din 1990. De ce? Fiindcă încăpățânarea lui ca legea să aibă un vot pozitiv, aducând argumentele creării unor locuri de muncă și a unor bani în trezoreria țării, i-a indignat pe mulți. După câțiva ani Victor Ponta, printre altele, va fi ținut minte ca fiind cel care a declanșat unul din cele mai mari proteste din istoria țării. Pe lângă faptul că va fi numit „omul RMGC-ului”. Un socialist care e mai mult capitalist. Interesantă combinație.

Și ce este până la urmă cetățenia? Acest  concept contestat (având abordãri diferite). Să fie doar o înțelegere între om și Stat pentru respectarea unor drepturi și obligații? Poate acest lucru era adevărat în urmă cu câteva decenii, însă cred că acum termenul a evoluat (atât la nivel european cât și la nivel național). Am găsit o definiției foarte bună a lui Cezar Birzea „Cetãţenia înseamnã sã fii membru activ şi participarea indivizilor în societate, unde sunt înzestraţi cu drepturi şi responsabilitãţi şi unde au capacitatea sã influenţeze politic. Aşadar, cetãţenia trebuie sã însemne mai mult decât un statut juridic şi politic; înseamnã de asemenea şi un rol social”. Așa cum sunt protestele pentru Roșia Montană.

Eu cred, că în următoarele luni ori chiar și ani, vom oferi o definiție, ori câteva caracteristici puțin diferite de cum percepem acum cetățenia, datorită evenimentelor din ultimele 2 luni și jumătate. Va avea caracteristicile definiției de mai sus. Vom vedea cetățenii care iau o atitudine, nonviolentă, față de corupție ori față de o idee/un ideal. Va fi considerat că e o responsabilitate a fiecăruia să ia atitudine, să se informeze, să tragă la răspundere și producă schimbarea pe care și-o dorește. Să nu mai așteptăm ca alții să ne conducă iar atunci când fac asta să ne plângem fiindcă își văd de propriul interes și noi suntem ignorați.

Atitudinea celor câteva zeci ori sute de mii de oameni, care au mărșăluit și au susținut public un punct de vedere, se va reflecta asupra întregii mentalități a poporului român. Desigur o să dureze ani. Au trecut 14 ani să ajungem până aici. Aproape un deceniu și jumătate în care oamenii de la țară (mediul rural), oameni care au trăit toată viața la Roșia Montană, o parte dintre ei fiind și foști minieri, au luat atitudine împotriva unei corporații care nu i-a respectat. Dacă ei au putut de ce să nu putem și noi?

Vor trece ani, vor mai trebui exemple pozitive și acțiuni de succes pentru ca românii să aibă încredere în ei că vor reuși, că au puterea să schimbe. În timp, prin perseverență și o atitudine pozitivă. Deși, vor fi mulți politicieni și oameni de afaceri care se vor împotrivi. Care vor spune de fapt doar Parlamentul reprezintă voința țării, și nu protestele. E normal să gândească așa, fiindcă nu vor să împartă puterea, nu văd în societatea civilă un partener real. Dar, vor fi unii politicieni care o vor susține, considerându-le legitime. Vor fi din ce în ce mai mulți.

Iar atunci când vom deveni cetățeni activi și responsabili în țara noastră vom deveni cetățeni activi și responsabili la nivel european. Vom deveni cetățeni europeni fiindcă vom deveni responsabili și proactivi în propria țară și ne vom rezolva propriile probleme, civilizat și pașnic.

Uniunea Europeană nu e lipsită de problemele sale. Ca în orice familie sunt discuții și dispute. Dar dacă vrem să fim ca acele țări pe care le respectăm și le admirăm, trebuie mai întâi să ne respectăm pe noi înșine, ca țară, ca popor și ca indivizi. După, vom avea și respectul lor. E normal, prin acest proces au trecut și celelalte țări. Diferența fiind timpul. Cât timp le-au trebuit. Poate, după 23 de ani, a venit și timpul nostru, nu? Să fim cetățeni care sunt informați, care iau atitudine și provoacă schimbare.

Dacă ești interesat de subiectul cetățeniei poți să citești mai multe accesând acest site ori intrând aici.

Acest articol este și personal dar și Pentru concursul Blogger European.

Regulamentul integral al campaniei e aici – Regulamentul campaniei

Premiul I e un stagiu de trei săptămâni la Bruxelles, în timpul căruia, pe baza opțiunilor exprimate anterior, va beneficia, în măsura  posibilităților, de acreditări la instituții europene și evenimente de presă cu dimensiune  europeană. Deci posibilitatea să vorbesc cu europarlamentari despre Roșia Montană, să înțeleg mai bine mecanismele Uniunii. Să promovez campania „Uniți Salvăm Roșia Montană” purtând tot timpul tricoul ori diverse sigle.