11 luni de voluntariat

In sfarsit am terminat raportul final si Youthpass si pot sa scriu un articol despre ce am facut in 11 luni cu SEV in Gdansk.

In luna septembrie 2012 am ajuns in Gdansk, dupa ce am mers cu trenul o zi si jumatate, din Cluj pina in Gdansk, prin Budapesta si Varsovia. Cand am ajuns, cu un bagaj negru si rucsacul tip militar, una din voluntarele organizatiei PSOUU Gdansk m-a asteptat. Doar ca am ajuns cu 2 zile iniante de ceilalti colegi, deci vreo 2 zile am stat singur in apartament. Nu era extraordinar dotat. Un apartament cu 3 camere unde sufrageria nu avea decat o masa, cateva scaune si vreo 2 dulapuri iar celelalte 2 dormitoare cate 2 paturi, si aveam 2 bai, din care una pentru dus (prima oara cand am vazut asa ceva) iar bucataria suficient de mare incat la petreceri era transformata in a doua camera.

Cand am ajuns, pe linga faptul ca am fost luat cu taxiul de la gara catre noul apartament (iar aici taxiurile sunt mult mai scumpe) am fost la Biedronka, impreuna cu voluntara si mi-am cumparat ceva de mancare. In cateva zile am facut cunostinta si cu noii mei colegi: Anna ori Ania (Ucraina),  Schobsi (Austria),  Charllote (Franta),  Cecile (Franta) si Oscar (Spania).

prima poza sev

De la stanga la dreapta: Anna ori Ania (Ucraina),  Schobsi (Austria),  Charllote (Franta),  Cecile (Franta), Razvan (Romania), Oscar (Spania) si Jarek – coordonatorul -cel cu barba si par lung (Polonia).

prima oara la Biedronka

Prima data cand am fost in Bidronka si am facut cumparaturi. Am avut atat de multe incat a trebuit sa luam caruciorul cu noi in apartament.

prima oara zapiekanka

Prima oara cand am mancat zapiekanka. Nu mi-a placut.

Coordonatorul nostru, Jarek, in primele 2 saptamani ne-a aratat orasul, locurile unde vom lucra, ne-a ajutat sa ne facem cardul pentru biblioteca, ne-a explicat cam cum stau anumite treburi in Polonia. Iar o alta voluntara, Michalina, ne-a ajutat sa ne facem carduri municipale pentru transport in comun, in Gdansk + SKM-ul Sopot si Gdynia. Iar organizatia a platit pentru tot. Ca idee: 93 zloti (la reducere) pentru transport in comun zi si noapte + SKM-ul.

Am avut o prima intilnire cu o parte din mentori, in centrul vechi si acolo am mancat pentru prima oara pierogi cu carne de porc mistret (organizatia a platit 😀 ). Iar dup m-am intilnit in fiecare luna cu mentorita mea (Marta) intr-un context oficial. Desi ne vedeam de cel putin 3 ori pe saptamana, fiindca lucra la centrul de zi. Iar dupa 6 luni a trebuit sa imi schimb mentorul cu Gosia, fiindca Marta a trebuit sa plece in Anglia, sa munceasca.

Continuud: dupa cele 2 saptamani in care ne-am cunoscut mai bine si ne-am adaptat cat de cat si am ales locurile unde vom munci. Eu am ales sa lucrez 2 zile la birou cu coordonatorul, 3 zile la centrul de zi. Plus mai aveam in fiecare marti teatru si in fiecare joi intilnire cu „fratele mai mic” Lukas.

Office work – am lucrat 2 zile pe saptamana (luni si marti) in jur de 5 ore pe zi, unde am invatat cum sa editez videoclipuri, cum sa administrez mai eficient o pagina web, cum sa folosesc eficient Microsoft Excel, fiindca am centralizat in fiecare luna facturile tuturor voluntarilor.

Daily Center – 3 zile pe saptamana (miercuri, joi si vineri) unde am invatat sa fiu mai tolerant si rabdator cu anumite persoane. Desi in mare task-urile mele erau sa am grija de ei (unii erau foarte enervanti ca Jacek si Jacek), cateodata mergeam la o plimbare cu unii dintre ei, am ajutat la pranz, pregatirea pranzului si sa ii ajut pe unii sa manance iar la sfarsitul programului aveam grija ca unii sa mearga la microbuz cu destinatia – casa lor.

centrul de zi

O mica parte dintre participanti.

Trupa de teatru – in fiecare zi de marti, de la 16:30 – 19:00/20:00. Impreuna cu Charlote si Schobsi mergeam aproape in fiecare saptamana. Din trupa faceau partea si voluntari polonezi si persoane cu dizabilitati intelectuale. Primele intilniri erau pentru a ne cunoaste iar dupa am inceput sa alegem o tema pentru piesa si sa exersam. In mare persoanele cu dizabilitati (noi le spunem participanti) au ales tema si erau si actorii principali. Era vorba despre un barbat (cu dizabilitate) care era ingrijit si super protejat de mama lui. Desi avea serviciu a fost concediat fiindca seful era de rahat. Societatea il judeca fiindca e diferit. In acelasi timp se intimpla o a doua actiune, cu un cuplu de persoane cu dizabilitati, unde femeia incearca sa il iubeasca si sa aiba grija de partener, insa el este agresiv. Oricum, intr-un final cei doi se intilnesc, se indragostesc, iar barbatul se indeparteaza de mama super-protectiva iar femeia de barbatul agresiv.

Programul „Big Brother/Big Sister” – ideea e sa ma intilnesc aproape in fiecare saptamana, cel putin 2 ore, cu o persoana cu dizabilitati si sa avem activitati astfel incat lui sa ii fie mai usor sa se integreze si sa aiba contact cu exteriorul. In cazul meu l-am avut pe Lukas, care e pasionat de sport si dorea cam tot timpul sa mergem la un meci. Am mai avut activitati de genul: cinema, mers in centrul vechi, am mers pe plaja la o bere, a venit la o petrecere unde erau polonezi si straini, am avut grija de el la teatru si cateodata am fost responsabil sa il aduc acasa.

lukas

Intre timp pentru fiecare dintre noi am organizat cate o petrecere de aniversare. Unele erau cu foarte multi oameni (cum ar fi cele pentru Oscar si Schobsi) iar altele doar intre noi (cea organizata pentru Cecile, pe plaja).

oscar big party

Oscar B-day

Am organizat cateva petreceri in apartament, desi spre umirea noastra nu am avut niciodata vreo plangere de la vecini si nici nu am avut probleme cu vecinii. Desi am avut o petrecere cu peste 50 de persoane, unde am gatit ceva romanesc. Dar nu am avut doar petreceri ci si intilniri intre noi. Ori cineva a gatit ceva interesant si hai sa ne vedem ori era aproape de Craciun ori Paste si am decis sa petrecem ceva timp impreuna.

poza mare sev

International cooking event – peste 50 de oameni, polonezi, voluntari si Erasmusi.

craciun 1

craciun 2

Craciunul impreuna cu alti voluntari

Am avut 2 traininguri la care trebuia sa participam, dar toate cheltuielil (transport, cazare, mese si vizitarea orsului) erau asigurate de catre Agentia Nationala Poloneza. Prima a fost in Varsovia unde am stat o saptamana si am vorbit despre proiectele noastre, organizatiile, ce asteptari am avut, daca proiectul e ok si ce nu merge. Trainerii initial au vrut sa vorbeasca cu noi in poloneza. Si au insistat. Dar degeaba. Am fost in jur de 20 de persoane care au preferat engleza. Daca veti merge cu SEV veti observa ca de obicei nemtii si austriecii au intre 18-20 de ani, sunt multi spanioli si italieni peste 25 de ani, care nu si-au gasit de lucru si isi incearca norocul cu SEV.

on arriving training

Al doilea training a fost in Torun. Ceva mai scurt si mai putini oameni, dar unde am reflectat asupra proiectului in general si ce vom face dupa SEV.

torun

Pentru a-mi umple timpul m-am inscris la AEGEE-Gdansk, am fost la 2 LTC-uri, 1 NWM si o AGORA in Germania. Unde m-am ratacit vreo 3 zile si jumatate.

egee gdansk

LTC cu aniversare zi de nastere

agora

AGORA in Germania

O parte din romanii ce i-am intilnit:

andra sevAndra gatind!

oana + altiiOana (linga mine) si colegele ei.

romani polonia IAndrei, Madalina si Mihai – studenti veniti cu bursa Erasmus

Au mai fost si alti romani cu care m-am intilnit, de exemplu: Delia si Alexandra.

Am mai scris despre dar fiindca imi place sa tastez va ofer o mini lista:

– limba poloneza nu e de mine. Desi sunt ceva cuvinte similare.

– nu e bine sa vorbesti cu spaniolii prea mult. Dupa cateva luni, involuntar, iti vor „strica” engleza

– am exersat scrisul in limba engleza. Sunt ceva mai bun decat eram in urma cu 11 luni.

– m-am simtit putin complexat, involuntar, fiindca sunt roman. Plus in poloneza se face destul de des confuzia dintre roman si rrom (ori tigan). Datorita stereotipurilor (cu care am fost bombardat in propria tara) m-am simtit nu atat de mandru pe cat as fi vrut. Dar polonezi sunt de treaba si deschisi.

– polonezii cei tineri desi stiu limba engleza le este frica sa vorbeasca.

– berea si nu votca e alcoolul preferat de ei.

– procentajul de oameni (barbati si femei) cu alcool in sange e ceva mai ridicat decat in Romania.

– preturile sunt ceva mai ieftine decat in Romania. Pe de o parte se datoreaza impozitelor: 5%, 8% si 23%.

– e bine ca toti voluntarii sa vina in acelasi timp. Cel putin cei din acelasi apartament. Asa relatiile se vor coagula si se vor imprietenii mai repede.

– nu toate organizatiile de gazduire sunt cum am avut eu: unele nu au mentori ok, altii pot cumpara in fiecare week-end mancare pentru voluntari (deci nu ai libertatea de a cumpara ce vrei si cand vrei), unii au avut probleme cu apartamentul si au trebuit sa rezolve singuri, au existat conflicte intre voluntari ori fiindca nu au ajuns in acelasi timp ori fiindca nu resusesc sa comunice eficient,

– am  redescoperit limba si cultura romana. Nu sunt mai patriot, am destule informatii despre istoria tarii si a poporului care ar contrazice multe voci nationaliste, dar nici nu suntem cei mai saraci si hoti. Pur si simplu asa am evoluat si cred ca in timp vom deveni mai democratici si mai civilizati.

– ungurii, cei tineri si care calatoresc, sunt foarte de treaba. La on-arriving training am cunoscut si sunt deschisi.  Desi subiectele politice, gen Transilvania si ungurii din Romania, sunt subiecte putin sensibile. Unii nu vor sa vorbeasca despre asta pentru a nu crea un mini conflict. Aranka, din Sopot era din Ungaria. Foarte de treaba.

– animalele salbatice (porci mistrezi, arici, vulpi si veveritele) sunt la o aruncatura de bat.

– mancarea poloneza e ok si nu extraordinar de diferita. Dar sa va astepti la un altfel de ciorba/bors si nici nu au sarmale si salata biof asa cum avem noi.

Alte amintiri/poze

common spaceParticipand la unul din activitatile Common Space Zaspa

malene si gosiaMalene si Gosia (coordonatoarea BB/BS si al doilea mentor)

marta si michalina

Marta (prima mentor) si Marta (mentor pentru unii voluntari din Gdynia)

oscar toamna

La petrecerea lui Oscar

proiect grundvtic

Prima intilnire cu participanti la un proiect Grundtvig, fiind din Italia si Grecia.

teatru - proiect grundtvic

Poza de grup la Festiwal Akcept, cu o parte din participantii la un proiect Grundtvig, din Italia si Grecia. 

schobsi B-daySchobsi B-Day

voluntari gdyniaUna din intilnirile cu voluntarii din Gdynia

ultima intilnire psouuUltima intilnire cu participantii (persoanele cu dizabilitati intelectuale)

ultima petrecere apartamentUltima petrecere in apartament, impreuna cu coordonatorul Jarek

ultima intilnire mentori coordonatorUltima intilnire oficiala intre voluntari, coordonator si unii mentori. Am fost cu caiacul si am mancat la un restaurant asiatic.

Un comentariu

  1. Uau,,,cati prieteni ti-ai facut! 🙂
    Pana la urma imbinarea utilului cu placutul este o vorba adevarata si , din postarea ta , pe deplin verificata!
    Felicitari!
    Ce urmeaza acum?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s