Despre educația pe care o oferă părintele român

Citeam pe blogul Șapte Pietre un articol despre modul de încurajarea pe care îl au unii părinți români asupra copiilor, mai exact recompensele pentru note mari. Să oferi bani ori o bicicletă pentru note mari ori pedepse pentru cele mici (mai mici de 7 ori 8). Pe de o parte înțeleg, note mari + olimpiada = facultăți foarte bune și unele joburi bine plătite. Pe de altă parte…sunt atât de multe de spus.

Să le iau pe rând: – iubirea pentru carte/învățătură va fi diminuat și înlocuit ori cu frica față de părinți (să nu fie confundat cu respectul față de ei, ba din potrivă) ori cu iubirea față de bani și material.

– cu toți suntem diferiți și ne atrag materii diferite. Poate cineva e foarte bun la sport și istorie. De ce să îl/o obligi să mănânce matematică la micul dejun? Fiindcă așa cere sistemul? De ochi lumii? Dacă Bill Gates ori Jobs s-ar fi acomodat sistemului nu am mai fi avut Microsoft ori Apple.

He_must_Study_Hard_by_Fobidik

Sursa foto

– educația nonformală devine din ce în ce mai importantă și apreciată. Poate ar fi bine de înlocuit bicicleta și bățul cu metode specifice caracterului și personalității copilului.

– din ce în ce mai multe materi devin depășite ori nu sunt actualizate. De exemplu un copil de 10 ani poate ști mult mai mult despre IT decât un profesor de informatică.

– colegialiatatea va fi diminuată ori eliminată fiindcă unii părinți își stresează copilul să concureze ori să își urască colegii. De destul de multe ori mi s-a spus că trebuie să fiu mai bun decât ceilalţi, niciodată nu era suficient, dacă greşeam mi se spunea că aveam „tărâţă în cap” ori ceilalţi aveau „două capete” (erau mai inteligenţi decât mine).

– manipularea emoțională – atunci când recompensele și aminințările nu își mai au efect se poate trece la manipularea emoțională pentru a îndruma copilul spre „calea cea bună”. Are efect pe termen scurt iar resentimentele sunt pe termen lung.

Câteodată cred că unii părinții stresați de notele copiilor sunt mai interesați de propria lor imagine și de propriul lor orgoliu decât de bunăstarea, pe termen lung, a copiilor.

Eu cred că dacă li se oferă copiilor libertate de decizie (în anumite momente și depinde si de vârstă), dacă le sunt susținute visele, proiectele și ideile pe care le au, dacă vor avea încredere în deciziile pe care le iau și oferă susținere părintească atunci când greșesc, fără să fie judecați ori condamnați, ei ar putea să facă lucruri extraordinare. Înțeleg că perioada pubertății este una instabilă și agitată, dar ei atunci au nevoie de libertate și înțelegere.

Cunosc pe cineva care a fost lăsat destul de mult timp singur. Părinții lucrează în mediul rural dar el stătea la apartament, la oraș. Îl lăsau destul de mult timp singur, cu zilele, și deși a avut o perioadă agitată, mergând prin Vamă, pe la munte, concerte prin țară (fiind încă adolescent) și multe altele a ieșit destul de bine. Fiind acum la o universitate destul de bună. Nu a fost lăsat chiar de capul lui, dar părinții lui au înțeles că trebuie să îl lase să se revolte, să se agite, să nu îi ofere prea multe restricții și să comunice cu el. Asta însemnând să îl asculte și să nu îl judece.

Atunci când voi avea copii sper și eu să fac la fel. Deșii în primii anii vor fi influențați de ceea ce sunt, fac și ce le voi zice să facă, voi încerca să îi încurajez să se dezvolte în direcția în care vor. Știu că va fi foarte greu dar aceasta e soluția potrivită.

Fără să îi oblig să „tocească” dar să iubească cartea ori să exceleze într-un domeniu ce îi atrag. Iar atunci când vor crește să ofer o anumită libertate dar și susținere.

În general asta sper să fac. Diferit față de mentalitatea și obiceiurile actuale a majorității părinților români.

Anunțuri

5 comentarii

  1. Intre timp , o sa mai vedem cateva generatii dependente de pornografie care toces la romana pentru bac ca sa stie mamica si taticu ‘ ca are la casa fetita /baietel destept .Culmea inteligentei .

  2. Ca parinte vrei sa faci din copilul tau, papusa ideala, omul perfect, programat dupa propriile principii, idei, idealuri. Am resimtit asta pe propria piele. Si a fost(uneori si acum e) greu sa vada mai departe de ceea ce sunt ei.
    M-am regasit in articolul tau si subscriu spuselor. Imi pot imagina greutatea de a fi parinte sub aspectele educarii sale. Insa, referindu-ma la paragrafele finale, tu, stiind toate astea, vei incerca sa-i indrumi, in modul personal, spre dorintele lor. E mai bine sa se regaseasca ei in tine, fara a le impune regasirea/implinirea ta in ei.

  3. @M’s words: da, tocim si tocim pentru dragul parintilor nu fiindca ne place respectiva materie.
    @Ainex: stiu ca initial eu si cine imi va fi sotie, vom fi modele pentru ei. Clar, voi incerca sa le ofer cat mai multe, dar in acelasi timp nu prea multe. Sa nu fie rasfatati. Iar atunci cand hormonii se vor agita sa le ofer suficienta libertate pentru a nu se indeparta de noi. Oricum, va trebui sa citesc zeci de carti, cand voi avea primul copilul. Va fi greu, dar stiu ce voi vrea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s