Autostop vs. car-sharing în Germania

Revin cu un avertisment și vă sfătuiesc să îl ei în considerare.

Din propria experiență e foarte greu să practici autostopul în Germania. De exemplu: Din Gdynia, capăt de line (de acolo am început să fac autostop) până aproape de Berlin, mi-a luat aproximativ 6 ore, cu 2 schimburi de mașini, la un interval de 5 respectiv 1 minut de când am ridicat degetul și am prins mașina. Iar în Germania….încă sunt pe traseul pentru a ajunge la destinația finală (aproape 2 zile și cel puțin 5 schimburi de mașine/TIR). Distanța inițială dintre Berlin și Mannheim e de 8 ore cu trenul (de exemplu). Puteți verifica pe google maps.

hitchhiking

 

liftsharelogo

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Sursa foto prima  Sursa foto doi

 

De ce e atât de greu de practicat autostopul aici?

M-am gândit la acest lucru și am ajuns la următoarele concluzii:

– nemții sunt cam neîncrezători cu privire la a primi pe străini în mașina proprie

autobahn (autostrăzile lor ce rezistă decenii) – este interzis de a practica autostopul; nu ai loc unde, exceptând tankstelle (benzinărie), ele se găsesc la o distanță de cel puțin 20 km una de alta (câteodată chiar de 100 de km); când au limită de viteză de 130 de km/h să nu îți imaginezi că nemții că ar putea să oprească la orice colț de stradă și pentru oricine.

– doar cei care au practicat în trecut și eventual au primit autostopiști o vor face și următoarele dăți (așa mi s-a întâmplat). În restul, destul de greu. Deși am primit și de la nemți, tineri ori bătrâni, din propria inițiativă. Aveam pancarda sus ridicată.

respectă legea atât de strict încât nu vor primi o a doua, ori a treia persoană în cabină. Când am întrebat de Nurmberg, printre primii oameni, unul dintre ei mi-a răspuns ca mă poate lua, doar să își consulte colegul, fiindcă el conduce. Când a revenit cu răspunsul era negativ. Fiindcă dacă se întâmplă un accident el nu are asigurare pentru o a treia persoană (deși eu am asigurare de la UE, prin Youth Card și mă gândeam serios în acel moment să îi spun că îi dau ultimii mei 10 euro doar să mă ducă la destinație). Un alt motiv (din ce mi-a spus turcul, ce ma ajutat să parcurg peste 600 de km) e că le e frică să obțină amendă fiindcă eu nu aș fi șofer de camion.

car-sharing – fiindcă e mai convenabil și pragmatic să împarți cheltuielile la benzină cu cineva decât să ajuți un autostopist.

Nu știu ce să mai zic cu privire la ei. Am reușit să îi fac să rădă (prin un mesaj amuzant – N mare iar dedesubt PLEASE) doar că nu m-au luat. Am vorbit cu ei, cu câteva propoziții în nemțește. Am stat singur cu degetul ridicat cât de sus am putut. Am ridicat pancarda cât de tare am putut și am îngroșat mesajele destul de mult. Până la urmă un turc, prin trecere cu TIR-ul, mi-a văzut N-ul și m-a ajutat.

Poate nu am nimerit eu la locurile potrivite ori nu am ales direcțiile potrivite, pe autobahnul pe care eram.

În orice caz să fii pregătit/pregătită pentru cel puțin o oră de așteptat, perseverat și zâmbit de fiecare dată.  Cel mai mult am stat 6 ore (aproximativ) încercând toate metodele la care am putut să mă gândesc (să fie și de bun simț și nici înjositoare pentru mine). Poate fiindcă sunt un bărbat și vor considera că sunt agresiv. Cine știe. Ori poate fiindca nu sunt blond și-au dat seama că nu sunt ca ei.

Oricum pe mine m-a marcat, aceste 2 zile (sper ca doar atât să fie) de umblat.

Cu siguranță voi râde, peste ceva timp.

Dar acum scriu acest articol când sunt ceva obosit, îmi este frică să ies afară și vreau să fie cât mai sincer.

Dar….car-sharing-ul? Ce e cu el?

Păi, să începem cu începutul. Există ceva site-uri (din câte știu), unde persoanele care vor pleca din punctul A în punctul B, vor scrie ora, punctul de plecare și cel final și prețul pe care să îl plăteaști pe benzină. Doar atât. Plătești benzina.

Olimpia mi-a propus să merg din Poznan către Mannheim, cu 15 euro. Dar eu, nu. Batman. Batman. Am vrut să trăiesc o aventură….. și asta și fac….oarecum.

Dacă aș fi acceptat nu numai că eram la timp dar aveam și de o bere nemțească tradițională.

Nu mă înțelegeți greșit. Nu regret (exceptând frigul de afară și efectul lipsei somnului). Dacă nu aș fi avut conferința și ceva bani mai mulți aș fi și o săptămână pe drumuri. Doar că am obligații și responsabilități și prefer să nu le mai amân. Iar un somn de 8 ore nu ar strica.

Iar după o astfel de experință. Dacă aș veni din nou în Germania aș veni până în Berlin cu autostopul (din Polonia) iar de acolo cu car-sharing oriunde m-aș duce. De ce? E mai ieftin și rapid decât autostopul și trenurile.

Dacă tot vrei cu încăpățânare să încerci (felicitări, ești de-al meu 😀 ) plănuiește cam 100, maxim 150 de km pe zi, caută couchsurfing, apucăte de dimineață și improvizează când situația o cere (de cele mai multe ori). Să ai un marker de caitate, eventual un albastru. E mai atrăgător la ochi. Să ai multă hărtie A4 albă ori să sacrifici o cutie mare foarte mare de carton (calitate bună). Desigur apă, mâncare și cafea (dacă bei) pentru cel puțin 2 zile. Mai economisești ceva, ori încerci mai multe tipuri de bere nemțească.

Spor și succes!

Anunțuri

4 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s